BERLINALE 56 văzută de Marius Şopterean

A 56 ediţie a Festivalului Internaţional de la Berlin a avut loc între 9-19.02.2006 şi s-a împlinit prin prezenţa unor importante opere cinematografice precum şi a unor actori, regizori, producători de certă valoare, s-a împlinit prin proiectarea unor numeroase premiere cinematografice, s-a împlinit în performantul act de organizare şi de desfăşurare.

Anul acesta a fost al cincelea an desfăşurat sub mandatul carismaticului, histrionicului, extraordinarului director Dieter Kosslik. Sub atenta lui îndrumare numărul filmelor şi a ţărilor participante – faţă de ediţiile trecute – a crescut cu peste 30%. Astfel în acest an au participat 56 de ţări – de pe toate continentele – şi peste 400 de filme (lung metraj, scurt metraj, ficţiune şi documentar), opere cinematografice împărţite în mai multe secţiuni, fiecare dintre ele cu un profil şi o tematică aparte. Astfel au fost peste zece secţiuni competitive de film: Secţiunea competiţie lung metraj, Competiţie scurt metraj, Berlinale Special, Panorama, Panorama Special, Panorama Documentar, Panorama Scurt-Matraj, Forum Lung-Metraj, Kinderfilmfest, 14Plus, etc. Fiecare din aceste secţiuni având propriile ei filme, regulamente de organizare şi desfăşurare, propriul ei juriu, proprii spectatori, etc. Panorama, de exemplu, cuprindea peste 40 de filme şi se dorea a fi o perspectivă de ultimă oră, o imagine social-politică a ţărilor, mai ales europene. Forum (International Forum of New Cinema) era dedicat mai ales unor filme inovatoare în care expresia cinematografică era mai aproape de experiment, de inedit, de un ideea unui cinematograf tânăr. De altfel unul din semnele distincte ale acestei ediţii a fost tinereţea, multe debuturi sau personalităţi ale artei cinematografice încă tinere au fost răsplătite la această ediţie. Un program atent, corect şi judicios a făcut ca cele peste patru sute de filme – multe dintre ele având de fapt premiera oficială aici la Berlin – să fie proiectate în cele peste 50 de săli de cinema, în condiţii tehnice (imagine şi sunet) impecabile. Astfel de la săli precum giganticele Berlinale Palast (o impresionantă construcţie din sticlă şi oţel constituind un fel de zonă zero a Festivalului - aici s-au desfăşurat deschiderea şi ceremonia de închidere, de premiere, aici era şi locul de întâlnire a presei festivalului, zona exterioară de staţie a comodelor limuzine marca W, maşini de ultima generaţie care legau după un program extrem de punctual cinematografele şi hotelurile cuprinse în arealul festivalist, etc) la Zoo Palast, Arsenal (complexul cinematografic inclus în celebra clădire Sony Center şi care mai cuprindea excepţionalul Muzeu al Cinematografiei, Librăria cinematografiei, sau cochetul luxos bar Billy Wilder), CineMaxX, International, CineStar, Delphi FilmPalast, Urania, etc, aceste adevărate complexe cinematografice descriau un arc ce lega nordul prin Barndemburg Tor şi Potsdamer Place de sud prin extraordinara Zoologischer Garten.

Pentru prima data în istoria acestui Festival a avut loc şi Târgul de Filme al Festivalului, târg care a adunat mii de titluri de filme, producători şi distribuitori care, sub cupola celebrei clădiri care adăpostea acest gigantic organizaţional (este vorba de celebra Martin Gropius Building, ansamblu arhitectural de stil renascentist, construit de celebrul arhitect Martin Gropius la 1881), a marcat un punct important pe harta mondială a târgurilor de acest fel. De altfel ambiţiosul director al Berlinalei, Dieter Kosslik, amintea, ori de câte ori avea ocazia, de necesitatea prezenţei acestui eveniment, super film-market, fără de care cinematografia ca artă şi ca industrie nu ar mai exista.

În general, dacă este să ne luăm după premiile acordate în acest an, putem spune că Berlinala 56 a impus două tendinţe, două orientări reflectate nu numai la nivelul selecţiei dar şi cel al premierilor: una cu caracter vădit politic iar cealaltă dedicată acelor lumi şi subiecte – să le spunem minoritare – venite din periferia socialului de zi cu zi, filme care abundă în problematica unor personaje cu comportamente deviate, bolnavi mintal, transexuali sau toată linia cinematografului de tip gay.

Juriul Mare al Festivalului a fost compus din importante personalităţi ale artei cinematografice: Charlote Rampling (Preşedinte Juriului), celebrul director de fotografie polonez Janusz Kaminski, ineditul regizor american Matthew Barney, cunoscutul şi îndrăgitul actor german (poate cea mai îndrăgit actor german al momentului) Armin Mueller-Stahl, producătorul şi regizorul indian Yash Chopra şi, ultimul dar nu cel din urmă, prolificul producător de cinema american Fred Ross. Aceştia au avut o sarcină deloc uşoară deoarece nivelul producţiilor cinematografice s-a dovedit a fi deosebit de înalt, cele 26 filme selectate în competiţa oficială fiind selectate din peste 2000 de filme trimise reprezentând peste 100 de ţări din toată lumea. Astfel alături de veterani ca Robert Altman (A Praire Home Companion), Sidney Lumet (Find me Guilty), Claude Chabrol (L,ivresse du pouvoir), Michele Placido (Romanzo Criminale), s-au găsit tineri cineaşti, unii dintre ei aflaţi chiar la ora debutului: Jasmila Zbanic (câştigătoarea Ursului de Aur şi al Premiului Ecumenic), Pernille Fischer Christensen (câştigătoarea Marelui Premiu al Juriului-Ursul de Argint cu filmul de debut A soap, peliculă realizată la compania Nimbus Film condusă de Lars Von Trier), Oskar Roehler (câştigător prin actorul Moritz Bleibtreu a Ursului de Argint pentru interpretare în filmul Particule elementare), iranianul Jafar Panahi – aflat la al treilea film (cu filmul Offside, film câştigător al Marelui Premiu al Juriului-Ursul de Argint) sau Michael Winterbottom şi Mat Witecross (fost monteur a lui Winterbottom aflat acum la ora debutului ca regizor) cu filmul Drumul spre Guantanamo (o docu-drama care a câştigat Ursul de Argint pentru cel mai bun regizor). Marele învins, după opinia mea, se numeşte Bennett Miller, tânărul regizor american, aproape necunoscut, care cu debutul său Capote, unul dintre marile filme făcute în SUA în ultimii zece ani, se anunţă un cert câştigător al câtorva premii Oscar din acest an (este deja nominalizat la Oscar pentru cel mai bun film, cea mai bună regie, cel mai bun actor, cea mai bună actriţă şi cea mai bună adaptare cinematografică).

Marius Şopterean